Nu-i nimic frumos de spus, cuvintele sunt un truc menite sa te minta, sa te insele, sa iti fure mintea, sa te stinga incetul cu incetul, sa iti vinda sufletul..
Nu crede, ci simte. Nu spune 'te iubesc' ci traieste.
Mai am un singur fum de tras...
Respir.
Privesc lumea agitata din jurul meu de timp crescut in vise si triste fete ce se simt nefiinte, asa ca da..
Ultimul fum, ultima-ncercare, ultima alinare, soapta ce nu-ti va raspunde la-ntrebare..
"Bun ramas!
Bun ramas, prieten bun. Prieten vechi si nou si sincer si plin de ura si fotografii ce nu-si au sufletul in noi si fugari ce se adapostesc in umbre.. Du-te! Ce mai astepti?"

Dar nu, ma privesti si-mi zambesti, imi spui "nu mai stiu sa fac asta" dar totusi..

"Nu plec nicaieri. Cuvintele fac totul. Cuvintele implinesc tot. Nu cred,simt. Nu spun, traiesc. Mereu traiesc. Nu mai trag un 'ultimul' ci respir mai des.. Da?
Nu plange. Nu intelegi ca nu pot sa plec? Ceva ma tine inauntrul tau, in pata ta albastra.
Fara nici un salut...Te sarut,ne vedem si maine cu acelasi zambet in acelasi gust cu aceeasi ochi."

"Cu cine?"